DESPRE LIBERTATE SPIRITUALĂ

(Din ciclul "Către tineri")

(text difuzat de Radio Europa Liberă în 1985)

Doina Cornea

Suntem români şi ca Români suntem purtătorii unui fond vital şi spiritual. Alienarea nu este altceva decât pierderea căii de acces la acest fond care este seva noastră, este adevărul nostru. Este de datoria noastră să-l degajăm de constrângeri, să-l eliberăm. Aceasta este libertatea: regăsirea esenţei noastre. Libertatea este condiţia sine qua non a creativităţii vieţii şi a spiritului. O ştiu toţi biologii, psihologii şi filozofii de bună-credinţă. Când libertatea dispare, dispar şi forţele înnoitoare, vitale şi spirituale.

Libertatea este, deci, o stare potenţială de acumulare şi de reechilibrare a forţelor noastre creative. Ca atare, ea este punctul pivotal în centrul fiinţei noastre. Ea dă acces fondului nostru vital şi spiritual să treacă în fapt de conştiinţă, de gândire sau în act. Libertatea înţeleasă astfel este regăsirea noastră în ceea ce Mircea Eliade numeşte „centrul nostru‟. Acest punct de libertate este ireductibil în faţa agresiunii atâtor corpuri străine ce ne asaltează interioritatea. El este spaţiul invulnerabil al fiinţei noastre. Şi este aşa pentru că el constituie în acelaşi timp locul de întâlnire al fondului nostru esential cu Fiinţa, cu sacrul sau cu Dumnezeu.

Acest centru îl identificăm atunci când descoperim tocmai această comunicare liberă în interioritatea noastră cu divinul. Atunci sufletul nostru este lumină şi bucurie.

Tocmai acest spaţiu plin de forţă, dar pe care prea des îl uităm şi îl pierdem, împrăştiindu-ne fiinţa în lumea contingenţelor, trebuie să-l recucerim. Pierzându-l, ne pierdem, căci ne rupem de Fiinţă. Regăsindu-l, ne regăsim pe noi înşine în plenitudinea noastră, în dialog cu Fiinţa.

Omul nu-şi îndeplineşte misiunea de om, decât prin participarea sa creativă la cele trei modalităţi existenţiale: fizică, biologică, spirituală. Când creativitatea noastră se blochează în oricare din aceste trei domenii, fiinţa noastră se degradează. De patruzeci de ani poporul român, adică indivizii din România, sunt supuşi unor presiuni ce tind să le blocheze creativitatea spirituală, înglobându-i într-un process de omogenizare. Sloganele, clişeele de gândire, neadevărurile repetate mecanic sub impulsul fricii, fac parte dintr-un proces cert de distrugere a vieţii interioare. Orice repetare sterilă a identicului înseamnă anularea înnoirii, a creativităţii, a vieţii psihice în totalitatea ei.

Dacă dorim să ne păstrăm calitatea de fiinţe umene, suntem obligaţi să ne menţinem creativi. Creativi, nu numai ca fiinţe biologice, ci mai ales în dimensiunea noastră spirituală ce se manifestă prin formele noastre culturale: credinţă, morală, gândire, artă, tradiţie etnică. Fiinţa culturală nu este doar eruditul, filozoful sau artistul; fiinţă culturală este orice fiinţă umană care nu abdică la funcţia ei spirituală de a se autocrea, însuşindu-şi valorile fundamentale, trăind în ele.

Cred că în acest sens spune Mircea Eliade că „cultura nu este o suprastructură cum cred marxiştii‟ ci este „modul nostru specific de a fi în lume‟. Este semnificativ faptul că întreaga noastră gândire actuală exprimă acest adevăr: fiinţa umană îşi îndeplineşte funcţia în lume numai dacă îşi asumă rolul spiritual. Devenirea cea bună, cea orientată spre semnificaţie este „devenirea intru Fiinţă‟ şi nu „devenirea întru devenire‟, supusă doar imperativului existenţei materiale şi biologice, atrage atenţia Constantin Noica. În acest sens pledează şi eseurile lui Anton Dumitriu. Ideile acestor gânditori români ar trebui să constituie, pentru orice tânăr un model de autentică existenţă.

Pentru a vă păstra creativi, iubiţi tineri, pentru a vă păstra sufletul viu, pentru a nu muri la douăzeci de ani şi pentru a merita denumirea de om, o primă condiţie este de îndeplinit: deblocarea interioară, cu alte cuvinte, eliberarea voastră. Creativi şi vii nu puteţi redeveni decât atunci când veţi rupe zăgazul omogenizant al unei gândiri ce vă apasă şi al unor sentimente stereotipe ce nu au ca suport lăuntric nici un gând, nici un adevăr, nici o emoţie omenească; numai când veti avea tăria să rupeţi zăgazul inautenticităţii, al imposturei intelectuale strecurate în voi, zăgazul fricii şi al laşităţii ce le generează; numai atunci veţi încerca să redeveniţi voi înşivă, în puritatea voastră, ca purtători ai datului vostru spiritual.

Sufletul vostru se întăreşte, devine de neînvins, dacă nu-l uitaţi; dacă îl cultivaţi printr-o muncă interioară de purificare şi de decondiţionare de formele de agresiune socio-politice, dacă printr-un efort de restaurare a vieţii voastre interioare, reintegraţi valorile în trăirile şi în comportamentul vostru. Modelele voastre spirituale să devină gânditorii noştri autentici, cei care vă spun ce este adevărul, ce este libertatea şi semnificaţia lor, şi mai ales care este puterea de nezdruncinat a spiritului.

Doina Cornea

Abonează-te la buletinul nostru lunar