Amintiri despre martirii luptei anticomuniste din zona Huedin (I)

Sorin Grecu

Iosif Capătă şi Alexandru Dejeu

La data de 7 mai 1958 sub semnătura Procurorului Militar Şef Mircea Constantin se dispunea ‟trimiterea în judacată Tribunalului Militar al R.3.H. a dosarului cu numărul 366/57 privitor la Capătă Iosif şi alţi 17 inculpaţi pentru infracţiunile arătate în concluzile de învinuireˮ: ‟crima de uneltire împotriva securităţii interne a RPR, prevăzută în art. 1, lit.c din Decretul 199/50 (...) întrucât aceste fapte prezintă un pericol social deosebit de grav pentru orânduirea democrat-populară din ţara noastră, în baza dispoziţiilor art. 269 C.P.P.ˮ

Cine sunt principalii acuzaţi? Capotă Iosif (corect Capătă – n.n.), născut în Mărgău, raionul Huedin, la 24.01.1912, de profesie medic veterinar, domiciliat în Huedin, strada Horea nr. 44, fost membru PNŢ Maniu, fost şef al organizaţiei de plasă PNŢ Huedin, a figurat pe listele de deputaţi ale PNŢ la alegerile din noiembrie 1946. Dejeu Alexandru, născut în comuna Poeni, raionul Huedin, la 1.07.1923, de profesie medic uman, domiciliat în comuna Dragu, raionul Jibou, fost membru în Comitetul Organizatoric PNŢ al studenţilor şi fost membru în Comitetul Regional Ardeal. Ambii au fost condamnaţi la moarte şi executaţi în închisoarea Gherla la data de 2.09.1958, pentru calitatea de membri ai PNŢ-Iuliu Maniu, considerată de către autorităţi drept ‟apartenenţă criminalăˮ la un ‟partid banditesc, criminal şi reacţionarˮ.

FRÂNTURI DIN BIOGRAFIA LUI IOSIF CAPĂTĂ

După o intensă activitate anticomunistă, care a alarmat la maximum autoritățile vremii, fuge de la domiciliu (în luna mai 1947) pentru a nu fi arestat și pentru a-și putea continua lupta. Este găzduit timp de două săptămâni de către preotul Partilă Vasile din satul Ciuleni. Face diverse legături cu alți luptători din rezistența anticomunistă. Lansează zvonuri false la adresa persoanei sale pentru a i se pierde urmele. Redactează manifeste împreună cu Al. Dejeu, pe care le vor răspândi în Huedin și Cluj. Capătă va fi găzduit, de asemenea, de către diferiti săteni din Brăișoru, Hodiș. Prin intermediul unor prieteni, trimite manifeste la Cluj, care vor fi răspândite în cartierele Mănăștur și Grigorescu, precum și în localitățile Oradea, Aiud, Călata, Huedin, Seleuș, Negreni, Călățele și Ardiova și în gările Teiuș, Simeria, Călan, Hunedoara și Tg. Jiu. Aceste manifeste vor fi remise și unor legații străine de la București cu rugămintea de a fi scoase din țară și apoi difuzate prin posturile de radio din lumea liberă. În anul 1957, dr. Capătă reușește să ia legatura cu renumiții frați Șușman, Teodor și Avisalom, care acționau împotriva comunismului în zona Huedinului, cărora le vinde un aparat de radio și le promite procurarea de armament. Presimțind că va fi prins, întocmește un Testament politic al organizației. Va fi arestat în noaptea de 6 spre 7 decembrie 1957 (de Sf. Nicolae), împreună cu alți 17 săteni, în locuința lui Borțig loan din Brăișoru.

CÂTEVA DATE DIN BIOGRAFIA LUI ALEXANDRU DEJEU

În anul 1946, dr, Dejeu participă în mod activ la greva studenților din Cluj, ocazie cu care, după cum afirmă acuzatorii săi, „instigă tineretul studios prin cuvântarea pe care o rostește la Colegiul Academic, la acțiuni huliganice și antidemocratice”. Este repartizat ca medic în com. Mârgău, unde se căsătorește cu Rauca Ana, nepoata lui Iosif Căpătă, pe care-l cunoaște doar după acest eveniment. În 1951 este mutat cu serviciul la Silivașul de Câmpie, raionul Sărmaș. Preia manifeste, le împarte în cartierele din Cluj. În 1955 este transferat din nou, de data aceasta în com. Dragu, raionul Jibou, unde, după evenimentele din 1956 din Ungaria, organizează „Frontul Național Creștin Iuliu Maniu, Grupare pentru Libertate, Patrie și Cruce”. Redactează manifeste, scrisori către posturile de radio occidentale, dar nu apucă să le trimită. Este arestat în anul 1957 și judecat împreună cu Capătă între 10.VI-13.VI.1958, în ședință publică. Amândoi sunt condamnați la moarte și executați, restul inculpaților căpătând pedepse variind între 5 ani temniță grea și muncă silnică pe viață.

MĂRTURIA FRATELUI LUI ALEXANDRU DEJEU, GHEORGHE DEJEU DIN POENI

Cobor din trenul care mă aduce de la Cluj în gara Poeni (jud. Cluj) și întreb localnicii despre rudele regretatului Al. Dejeu. Se grăbesc să mă conducă la locuința unuia dintre frații martirului, Gheorghe, povestindu-mi cu lux de amănunte avatarurile acestei familii. Iată ce mi-a declarat, cu amabilitate, după ce-am făcut introducerile de rigoare, dl. Gh. Dejeu, despre fratele său: „Totul s-a petrecut din cauză că, de când a fost student, de prin ’44, fratele meu a fost organizatorul studenților împotriva comuniștilor. Fiind prieten cu dr. Căpătă și acționând împreună în Cluj și Huedin și în alte părți a fost condamnat și executat în 1958. Capătă a stat timp de 12 ani ascuns în munți. Un alt frate al meu, Dejeu Ioan a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru că i-a adus mâncare lui Căpătă, care era ascuns atunci, în Brăișoru. Până la urmă, Căpătă a fost descoperit prin turnătoria unor oameni și, automat, a fost arestat și Al. Dejeu, care lucra ca doctor în com. Dragu. Despre fratele meu, ce să vă mai spun? A fost un bărbat înalt, cult, cu un extraordinar simț al sacrificiului. Singura lui fată a plecat de câțiva ani definitiv în Suedia. A fost aici, la Poeni, ca să ne vadă, luna trecută, dar s-a întors repede înapoi, nemulțumită de starea de aici”.

DIN DECLARAŢIA SOREI LUI DEJEU, DOAMNA FĂRCAŞ MARIA

„Ce pot să vă spun este că aș dori să moară toți activiștii, așa cum a murit fratele meu. O cumnată (nevasta lui Dejeu) a căpătat la Cluj 10 ani de pușcărie, având în momentul arestării o fetiță de 3 ani. Am fost cu ea (se numește Liana) în brațe la proces, dar nu mi s-a permis să intru. Acum Lili e doctoriță în Suedia. A plecat din țară – și nici nu-i mai arde să se întoarcă, fiindcă știe situația de aici. Fratele, Gavril, care e deputat PNȚCD de Sibiu în Parlamentul țării, a construit în cimitirul din Poeni un monument în memoria lui Alexandru. Doamne, cât i-a mai căutat trupul, însă n-a reușit să-l găsească. Un martor ocular, coleg de suferință, mi-a povestit cum l-a zărit printr-o broască de ușă, cum zăcea legat, cu cătușe, de mâini și picioare, cu șuvoaie de apă curgându-i în cap și altele scăldându-i picioarele. Era bătut cu sălbăticie și totuși a găsit puterea să le strige: „Bateți-mă cât vreți, că eu și așa nu mai am mult...” El a fost un erou care a murit pentru țară, a fost un generos - nu a fost ca și comuniștii, care au luptat numai pentru ei înșiși. După arestarea lui, am ajuns cu toții muritori de foame. Noi, frații, am fost dați afară din serviciu (sora, Moldovan Florica, și soțul ei, Anton, dați afară din serviciu, fratele din Sibiu, pe atunci judecător, dat afară din serviciu), însă el a avut ambiția să se înscrie din nou la faculatate. Numai așa să-i cunoască pe comuniști Dumnezeu, așa cum și-au cunoscut nepoții mei unchiul, pe bietul Dejeu!”

(1993)

Nota noastră: Articol apărut în anul 1993, în cotidianul TRIBUNA ARDEALULUI, publicație de opoziție apărută prin grija scriitorului ADRIAN MARINO și a Doamnei DOINA CORNEA. Pentru stabilirea cu exactitate a traiectoriei destinului (precum şi a unor date biografice) a doi martiri anticomunişti, dr. Iosif Capătă şi dr. Alexandru Dejeu, am consultat articolul domnului Victor Lungu (din păcate, plecat între timp la cele veșnice), publicat în revista Atlas, numărul 11 din noiembrie 1991, din care vom cita în acest prim capitol.