IN MEMORIAM
Doina Cornea
de Leontin H. Iuhas, fiul Doinei Cornea
Doamna Doina Cornea a fost, în anii ’80, printre puținii opozanți la politicile distructive ale lui Nicolae Ceauşescu, susţinute şi impuse de Partidul Comunist cu “braţul său armat”, Securitatea şi tolerate de marea majoritate a cetăţenilor României.
După 1989 a avut o activitate continuă în direcţia democratizării şi aşezării României pe un făgaş firesc în care îi este locul: crearea statului de drept, poziţionarea României pe plan internaţional, în Uniunea Europeană, în Alianţa NATO şi, nu în ultimul rând, printre puternicele monarhii constituţionale. De asemenea a militat pentru recunoaşterea statutului de Biserici Naţionale a Bisericii Ortodoxe Române şi a celei Unite cu Roma, Greco-Catolice, dar și pentru curăţarea lor, prin asumarea greşelilor trecutului, atât la nivel instituţional cât şi individual.
De asemenea Doina Cornea a avut şi o activitate artistică – mai puţin, sau chiar deloc, cunoscută. Pe lângă cărţile cu caracter politic sau memorialistic, pe lângă traduceri ea a scris şi poezii şi a pictat, având o multitudine de picturi şi desene nepuse încă în valoare sau în atenția publicului.
Din păcate uitarea a început să-şi spună cuvântul încă înainte de plecarea ei. Paradoxal, memoria ei este mai vie acum în exteriorul decât în interiorul României. Doina Cornea, decorată cu nenumărate distincții importante a fost şi ar trebui să rămână pentru multe generaţii ce ne vor succeda un simbol al demnităţii şi curajului.
Așadar, pentru păstrarea vie a memoriei Doinei Cornea, pentru cunoaşterea şi răspândirea ideilor pe care le-a promovat, am inițiat procedurile pentru crearea Fundației Doina Cornea.
Cine este Doina Cornea?
Doina Cornea împreună cu părinţii la Târgu Mureş
1929
Doina Cornea s-a născut în 30 mai 1929 în Braşov. Tatăl ei, Iacob Cornea se trăgea dintr-o familie de ţărani din satul Ileni, pe atunci aparţinând judeţului Făgăraş. Mama ei, Maria Cornea (născută Moga) venea din Apahida, sat aproape de Cluj.
Tatăl, fiind primpretor, toată familia îl urma acolo unde era instalat în post: Săcele, Râci, Reghin.
1936
A urmat cursurile şcolii germane din Reghin (1936-1942), a celei maghiare din Reghin (1943-1944) şi a liceului românesc de fete, proaspăt reînfiinţat, „Unirea” din Târgu Mureş, în 1945. Între 1946 şi 1948 a urmat Liceul Ortodox de fete din Cluj, după care a făcut Facultatea de Filologie a Universităţii Victor Babeş din Cluj între anii 1948 şi 1952.
Doina Cornea și fiica ei, Ada
1952
Între 1952 şi 1958 a fost profesoară de liceu la Zalău, unde s-a căsătorit cu avocatul Leontin Cornel Iuhas, cu care a avut doi copii: Ariadna Iuhas (căsătorită Combes) şi Leontin Horaţiu Iuhas.
1958
Din anul 1958 a lucrat ca asistentă la Facultatea de Filologie din Cluj până în anul 1983 când – urmare a unei scrisori adresate „celor care nu au încetat să gândească”, prin intermediul postului de radio Europa Liberă – a fost dată afară. Datorită faptului că a refuzat să se înregimenteze în Partidul Comunist i-a fost refuzată avansarea şi a rămas asistentă universitară până la sfârşitul forţat al carierei didactice.
Doina Cornea în Făget
1982
Între 1982 şi 1989 a adresat, prin intermediul postului de radio Europa Liberă câteva zeci de scrisori atât lui Nicolae Ceauşescu, cât şi unor personalităţi internaţionale.
1987
Ca urmare a solidarizării cu protestul muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987 şi a distribuirii de manifeste în sprijinul lor, a fost arestată, împreună cu fiul ei Leontin Horaţiu Iuhas, timp de cinci săptămâni. Până în 21 decembrie 1989 a avut un regim de arest la domiciliu, fiind hăituită, înjurată, scuipată, bătută de către securişti.
În toată această perioadă a avut susţinerea fermă a copiilor ei, Leontin Horaţiu Iuhas în ţară şi Ariadna Combes în afara ţării. Aceasta din urmă nu a precupeţit nici un efort pentru a-şi apăra mama şi pentru a-şi scoate mama şi fratele din puşcăria comunistă. A bătut la porţile cancelariilor europene, la organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, a contribuit în mod substanţial la crearea organizaţiei „Operation Villages Roumaines”.
1989
Ajunsă, în 26 decembrie, la Bucureşti şi ocupându-şi locul în cadrul consiliului (CFSN) a constatat că deciziile importante se luau în afara şedinţelor oficiale de către Ion Iliescu şi apropiaţii lui, după consultarea prealabilă a lui Gorbaciov. Ea era folosită doar ca faţadă pentru inducerea în eroare a poporului român care o iubea şi, bineînţeles, a Occidentului pentru care Doina Cornea reprezenta vocea principală a opoziţiei la regimul comunist.
Doina Cornea la o acțiune monarhistă în Piața Libertății, Cluj-Napoca
1990
În ianuarie 1990 a demisionat din CFSN, dând astfel un semnal că acest organism ce s-a instalat la conducerea ţării nu este sincer şi nu doreşte într-adevăr democratizarea reală a României.
După 1989 a acţionat în cadrul a diverse organizaţii (PNŢ-CD, Grupul pentru Dialog Social, Alianţa Civică, Forumul Democrat Antitotalitar, Fundaţia Memoria, etc.) sau în nume personal pentru instaurarea unui stat de drept în România.
2008
După ce a suferit un accident vascular cerebral în 2008 s-a retras din viaţa publică. În noaptea de 3 spre 4 mai 2018 a plecat la Îngeri.
Lucrări importante
Traduceri
- Mircea Eliade – Încercarea labirintului (Dacia 1990 şi Humanitas 2007);
- Petru Gherman – Preafericitul Ieremia Valahul (Dacia 1991);
- Prinţul Vladimir Ghika – Gânduri pentru zilele ce vin (Dacia 1995);
- Ultimele mărturii (Dacia 1997) şi Fragmente postume (Dacia 2003).
Cărți
- Libertate? (Criterion 1990 şi Humanitas 1992);
- Faţa nevăzută a lucrurilor (Dacia 1999 şi Éditions du Félin 2001);
- Puterea fragilităţii (Humanitas 2006 şi 2019);
- Jurnal – Ultimele caiete (Fundaţia Academia Civică 2009);
- În căutarea Îngerilor pierduţi – Poezii (Şcoala Ardeleană 2019).
Cele mai importante distincții
- Premiul Thorolf Rafto (1989);
- Doctor Honoris Causa al Universităţii libere din Bruxelles (1989);
- Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000);
- Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Ofiţer (2000);
- Ordinul de Cavaler al Sfântului Silvestru Papă (Vatican, 2003);
- Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Comandor (2009);
- Crucea Casei Regale a României (2009).
Parteneri:
