Regimul comunist a făcut tot posibilul să o „ascundă” pe Doina Cornea de ochii lumii. Considerăm că este datoria noastră morală să recuperăm memoria și imaginea Doinea Cornea, fiindcă doar datorită luptei sale avem privilegiul de a publica liber aceste imagini.
De-a lungul anilor de dizidență, Doina Cornea s-a bucurat mereu de susținerea celor mai apropiați: fiul Leontin (Tin-Tin, „TT” în explicațiile foto) în România și fiica Ariadna pe plan internațional.
Iubitoare de animale, pasionată de schi și de drumeții montane: instantanee surprinse de familie de-a lungul anilor ne arată o altă față decât cea cunoscută din ziare sau interviurile TV.
Activitatea artistică a Doinei Cornea este puțin sau chiar deloc cunoscută. Pe lângă cărțile scrise și traduse, ea a scris poezii și a pictat, multe dintre aceste opere fiind încă necunoscute publicului larg.
După 1989, activitatea Doinei Cornea a fost recunoscută şi pe plan naţional, nu doar pe plan internaţional, cum fusese în perioada anterioară zilei de 21 Decembrie 1989. Astfel, au urmat ani grei şi zbuciumaţi pentru ea, fiind solicitată de la Sighet la Washington, de la Adunarea Asociaţiei 15 Noiembrie Braşov la Şcoala superioară de Război din Franţa, întâlnindu-se cu diverse personalităţi de la Corneliu Coposu şi Ana Blandiana la Regele Mihai al României, de la Episcopul Florentin la Regele Baudoin al Belgiei.
Dată afară de la Facultatea de Litere în 1983, Doina Cornea a fost constant urmărită de Securitate, poliția politică a României comuniste. Spre finalul regimului, strada Doinei Cornea a fost blocată de autorități, pentru a o izola.
„Figura ei a devenit emblematică pentru rezistența românească”, spunea reporterul unei televiziuni din Franța, cu prilejul unui interviu. O mică parte din interviurile acordate de Doina Cornea după 1989 sunt disponibile online.