Oare cine e mielul?

Marius Balo

Permiteți-mi să vă relatez o istorioară auzită în anii mei de studenție la New York, din gura profesorului de counseling, psihologul clinician Dr Al Rossi.

Profesorul Rossi ne-a împărtășit ceea ce el auzise de la un cioban, un păstor de oi, în timpul unei vizite în Țara Sfântă. Spre deosebire de pășunile din România sau cred eu, din multe alte locuri de pe glob, pășunile din Țara Sfântă sunt extrem de periculoase pentru turmă. 

O mulțime de șerpi veninoși, scorpioni, hiene și alte, multe alte animale sălbatice stau mereu la pândă în așteptarea praznicului, reprezentat de un miel pierdut de turmă, fraged și delicios. 

Misiunea ciobanului așadar este extrem de grea pentru că trebuie să fie mereu în alertă, să fie clarvăzător, să prevină și să evite pericolele înainte, înainte cu mult timp ca acestea să apară. Pentru că atunci e prea târziu.

Se destăinuie așadar ciobanul profesorului meu. Știți, îi spune el, eu în fiecare an mă lovesc de aceeași problemă. Fără excepție, în fiecare an după ce îmi fată mieii, am parte cel puțin de unul mai... îndărătnic. Vrea să facă doar ce vrea el. Nu merge cu turma, se îndepărtează, rămâne în urmă, se ascunde prin tot felul de văgăuni. Și apoi caută-l!

Lasă ciobanul turma și merge să caute mielul pierdut. Îl găsește și îl aduce înapoi. O dată, de două ori, de trei ori... însă știe și el foarte bine ceea ce știm cu toții. Mai devreme sau mai târziu, într-o bună zi, ciobanul nu va mai ajunge la timp pentru a-l salva înainte de a fi aperitiv, fel principal și desert unei hiene înfometate sau a unui vultur cu trei zile de abstinență la activ. E doar o chestiune de timp.

Și atunci, ca să îl salveze, ciobanul recurge la o metodă extremă. N-are de ales. Cu inima îndoită și cu mâinile goale îi rupe mielului unul din picioarele din spate. Imediat apoi face o doctorie din ierburi și i-o aplică pe rană. Îi oblojește piciorul, i-l prinde în atele și îl leagă strâns. Și pentru că mielul nu poate să umble, îl cară pe umeri, timp de 8 săptămâni, până când rana i se va fi vindecat. Opt săptămâni cu el după gât. Odată însă ce se va fi însănătoșit, acel miel nu va mai părăsi niciodată turma. Niciodată.

Întrebarea pe care profesorul ne-a pus-o la finalul istorisirii și la care vă invit să reflectăm împreună este noi unde ne găsim în povestea mielului și a păstorului?