Citindu-mi dosarul...

Leontin Horaţiu Iuhas

Citindu-mi dosarul mi-am împărţit informatorii în trei categorii:

1. Persoane care, cedând presiunilor şi şantajelor Securităţii, au semnat un angajament dar, imediat după aceea, înainte de 21 Decembrie 1989, au venit la mine şi, într-un loc izolat, m-au rugat să nu mai vorbesc nimic în prezenţa lor deoarece ei trebuie să declare tot ce spun. În această categorie sunt două persoane, cărora le sunt profund recunoscător şi pe care le voi apăra dacă şi oricând ar fi acuzate. În orice caz, informaţiile lor, pe care le-am citit în dosar sunt nişte frumoase eseuri cu un conţinut asemănător cu: “Ce frumos e afară când e soare şi ce urât e când nu e soare...“.
2. Persoane care, după ce au dat declaraţiile în faţa Securităţii, au venit după 1989 şi şi-au cerut scuze pentru ceea ce au făcut. Numărul persoanelor din această categorie = zero.
3. Restul informatorilor. Sunt mulţi. Încet, încet, mai primesc de la CNSAS câte un mesaj prin care sunt anunţat:

“La cererea dumneavoastră pe baza notei Direcţiei Investigaţii nr. ……………………, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întrunit în şedinţa din data ………………., în conformitate cu prevederile art. 1 alin 7 din O.U.G nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modoificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 27 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, pe baza documentelor din arhiva proprie. A stabilit că numele conspirativ ………………….. a fost asociat în actele Securităţii cu domnul/doamna …………………………., născut la ……………………… în ……………………, jud. …………, fiul lui ………………….. şi al …………………

În privinţa celorlalte nume conspirative care fac obiectul cererii dumneavoastră, vă comunicăm faptul că investigaţiile vor continua şi vă vom înştiinţa pe măsură ce vom avea informaţii noi.”

Dragi “surse” – ale mele sau ale celorlalte câteva milioane de români – cred că e foarte greu pentru voi, mai ales atunci când vă întâlniţi cu “obiectivele” despre care aţi dat informaţii. Ar fi atât de simplu şi v-aţi elibera şi voi: ar trebui doar să ne luaţi de-o parte şi, faţă în faţă, să mărturisiţi şi, poate, dacă simţiţi aşa, să vă cereţi iertare. Altfel, de câte ori vă veţi întâlni, vă va frământa gândul… “oare ştie?... oare nu ştie?...”

Oricum, angajamentele voastre sunt şi vor rămâne veşnic în arhivele CNSAS ce pot fi consultate de oricine doreşte (persoană care a avut dosar de urmărire, ziarist, cercetător, etc.).

Pentru a vă ajuta să mărturisiţi şi să vă eliberaţi vom inaugura rubrica “Am fost informator”.

Puteţi să o faceţi public aici. Această rubrică vă va fi la dispoziţie lună de lună. Sper să nu rămână goală!

Au fost personalităţi care, în anii ’90 și-au recunoscut public calitatea de fost informator al Securităţii şi şi-au cerut iertare. Şi au fost iertaţi!